De o vreme încoace am început să dezvolt o pasiune pentru cărțile a căror acțiune are loc într-un port și, ulterior, pe mare.

      Cartea Amaliei plasează acest loc într-un univers fantasy, plin de  creaturi magice, vrăjitori, monstruozități și forțe ale răului ce amenință tot ceea ce protagonista cărții – Sabrina – vede în jurul său.

      Începutul romanului m-a făcut să mă atașez foarte tare de bunicul ei și am fost puțin tristă că înaintea de plecarea fetei nu am avut parte de un rămas bun mai detaliat.

      Sabrina ajunge să fie profesoară la o școală ce fusese cândva un loc în care se preda magie. Acum însă, clădirea veche este o școală cât se poate de obișnuită. În teorie.

      În practică, au loc întorsături de situație care mai de care mai antrenante și mai interesante, iar Sabrina va fi pusă față în față cu puterile pe care nu știa până atunci că le deține.

        Țin să menționez că și personajul Alexander nu e chiar ceea ce pare a fi. Cei doi ascund un trecut ce se dezvăluie treptat între paginile romanului.