Cu romanul “SFERA”, autoarea Ioana Amalia Dragomir se poziţionează, cu mult curaj şi talent, în grupul scriitorilor de “dark fantasy”. Deşi acest articol se doreşte a fi doar un simplu expozeu al impresiilor unui cititor, fără nicio pretenţie de teoretizare, mă simt, cumva, obligat să fac o încadrare a acestui roman în subgenul respectiv, bazându-mă şi pe aprecierile făcute de scriitorul Costi Gurgu pe weblog-ul său: “fantasy-ul, ca gen, se divide într-o multitudine de subgenuri: science fantasy, dark fantasy, urban fantasy, heroic fantasy etc.”
Ideile şi imagistica absolut originale, susţinute de o intrigă complexă, bine coordonată şi plină de suspans, ne conduc într-o necunoscută lume imaginară dar plină de verosimilitate, captivantă dar şi odioasă, în egală măsură.
La începutul fiecărui capitol ne uimesc textele pline substanţă şi rafinament, fermecătoare şi cursive, teozofice dar şi poetice în acelaşi timp, scrise de “Nimeni” pe Piatra Infinitului:
“E doar un copil, un copil al morţii şi al dezastrului, dar îl aştept de atâta timp încât seminţia lui ce-şi are rădăcinile în foc şi cenuşă nu mă mai preocupă. De acum va sorbi nectar sau venin din cupa vieţii, iar fericirea viitorului nostru creşte odată cu puterea otrăvii pe care o va bea acest înger.”
O paletă bogată de personaje, inedite şi, în mare măsură, bine conturate, populează această povestire fantastică.
Deşi nu deţine prim-planul intrigii romanului, SFERA este unul dintre personajele-cheie ale acestuia. Conducând destinele locuitorilor lumii pământene prin Profeţii, Sfera poate interveni oricând în viaţa lor, lăsându-şi proprii locuitori, cruzii Anaieri, “nişte creaturi uriaşe, cu aripi… aproape invincibile”, să-i invadeze. Aşa cum se mai întâmplase şi în trecut, Anaierii măcelăreau tot ce le ieşea în cale, cei rămaşi în viaţă urmând să fie transformaţi în sclavii Sferei.
Personajele principale, în marea lor majoritate, sunt de gen feminin. Până şi Interminatis, copilul Sabrinei şi al lui Alexander, care se va naşte cândva, în viitor, a fost menit de mama sa a fi de gen feminin, fiind “botezat” Dora. Personajele masculine, chiar dacă se plasează şi în prim-planul unor acţiuni de mare interes şi atractivitate, sunt acolo tocmai pentru a potenţa valenţele personajelor feminine cu care interacţionează.
Eroina principală, Sabrina Wrung, supranumită copilul cenuşei, este fiica Verrei şi a lui Varrum. Ea este nepoata lui Hallur, o ViveAeternum (adică o vrăjitoare aproape nemuritoare, născută dintr-o vrăjitoare şi o bestie, “demonul din infern”) şi, ca executor al ultimei Profeţii a lui Kay, viitoare mamă a lui Interminatis.
În lupta ei pentru protejarea ultimelor trei verigi de echilibru care mai existau în lumea în care trăia (din cele şapte existente iniţial în lumile anterioare), Sabrina a zădărnicit planurile distrugerii celei de-a cincea verigi, Coloana Zimbrului, supărând “multe feţe înalte”. Revenită ca profesoară de Algebră la fosta şcoală de magi, de unde fusese dată afară în alte timpuri, fiindcă îşi făcuse o armată personală din proprii-i elevi (pe care-i învăţa Arta războiului), Sabrina a intrat în conflict direct cu mătuşa ei Camelia Candle, Directoarea şcolii. Aceasta din urmă, împreună cu acoliţii ei, a pornit un război total împotriva tuturor oponenţilor, decretând: “Distrugerea lor reprezintă nemurirea noastră”. Oare de partea cui vor lupta Anelyze Wrung – verişoara Sabrinei, profesoară de Disciplină şi
Directoare adjunctă a şcolii, Lory Vy Croller – profesoară de Istorie, Ana Mose – mama profesoarei de Germană, Eva Mose, Vyc – îngrijitorul şcolii, Nika – fosta iubită a lui Alexander sau Lyndsay – o elevă care-i cere prietenie Sabrinei? Dar Livia van Quiden – profesoară de Artă Culinară, sora lui Alexander şi Chris, femeia cu mască, cea pe care Sabrina a vindecat-o? Sau Aral Nelson – profesor de Literatură, Chris van Quiden – profesoară de Religie, Eva Mose – profesoară de Germană, Jon Warm – profesor de Sport, Leah Jonnees – profesoară de Zoologie, Juan Headwindow – profesor de Psihologie şi Filosofie? Şi în ce tabără se vor situa Tara Jakell – profesoară de Fizică, Kyle Samson – profesor de Desen şi muzică, Ronna Wing – profesoară de Botanică, Sebastian Looney – profesor de Geometrie, Harold Jefferson – profesor de Tehnologii sau Victor Wolcoach – profesor de Limbi şi dialecte?
Cum o vor ajuta pe Sabrina, bunicul Hallur şi mama ei Verra? Ce va face iubitul ei, Alexander van Quiden – profesor de Chimie, ca să împiedice Profeţia de a deveni tatăl viitorului Interminatis? Care va fi soarta lui Victor, Emmelienne, Anika, Annymus, Moony, Hannah, Levandre, Maria, Genessis, Halima, Helibore, Daniel sau Karra – fata-arbore, fiinţa nepământeană din Turnul Groazei? Cine este Jack – băiatul vrăjitor adus de Verra din război, cu o fizionomie izbitor de asemănătoare cu cea a Verrei? Dar Hanny – băiatul în blănuri? Sau Reva – arătarea de pe cheu, Octopuşii din Greel ori Saya Zato?
Ce rol vor juca în tot acest război Carol Noir – căpitanul corăbiei Aarone (o goeletă care ne aminteşte de “Povestea vasului fantomă” a lui Wilhelm Hauff), Varrum – tatăl Sabrinei, “bestia din mijlocul Pământului” sau micuţa Lue Kane – elevă, colegă de cameră a Sabrinei? Dar Umbrele? Cum au putut deveni ele independente de trup şi au început să intervină în vieţile celor care le-au generat, încercând să-şi impună propria lor voinţă?
La toate aceste întrebări, precum şi la multe altele pe care vi le veţi pune şi Dumneavoastră pe parcursul lecturării, veţi afla răspunsul în paginile acestui incitant roman: “SFERA”.
Marcată de numeroase treceri în planuri paralele temporale sau spaţio-temporale, imaginare sau onirice, foarte ingenioase, naraţiunea ne poartă prin toate lumile aceluiaşi univers, trecute, prezente şi viitoare, alături de neînfricata Sabrina, în lupta ei pentru a păstra “echilibrul dintre oameni şi animale, între vrăjitori şi lumea morţilor”.