Desi nu sunt un fan al genului, am acceptat provocarea autoarei de a o citi pentru a reveni cu pareri, chiar si negative, asa ca m-am pus pe treaba si am reusit sa o duc pana la capat.

Ce am apreciat inca de la inceput a fost faptul ca Aurelia foloseste limbajul specific vremurilor despre care scrie si il foloseste constant, inclusiv in dialoguri si descrieri. Sincer, ma asteptam la o carte cu exprimare de 2021 si actiune in secolul XIX, ceea ce m-ar fi dezamagit maxim. O sa recunosc chiar ca asta m-a determinat de fapt sa trec la capitolul doi.

Cartea este usor de citit, iar descrierile aduc acel parfum de secol XIX. Se poate vedea printre randuri ca autoarea s-a documentat cu privire la vestimentatie, comportament si arhitectura specifice perioadei amintite.

La fel ca si in alte carti din acest gen, actiunea este liniara si are foarte putine momente de suspans. Taina lui Enrico insa nu prea mai e o taina, pentru ca se tot dezvaluie printre randuri si cumva explicit la un moment dat. Am apreciat insa ca autoarea nu a dus textul in vulgar, iar legaturile dintre cei trei au ramas intr-o zona decenta, prezentate, asa cum imi place mie sa spun, mai cu perdea.

Relatia dintre cei 3 este una speciala si surprinzatoare atat pentru perioada in care are loc actiunea, cat si pentru mine acum, desi am putut-o anticipa inca de cand am aflat ca Lucio joaca mai multe roluri simultan.

Finalul vine cumva natural, desi mi-ar fi placut ca autoarea sa insiste mai mult pe ultimele scene, care se deruleaza mai rapid decat restul cartii, insa este un final satisfacator totusi. Am apreciat faptul ca a fost evitat finalul cliseic in care Roxana si Lucio ar fi ramas impreuna.

Una peste alta, pentru mine este o carte ok in lipsa altui termen mai bun. In continuare nu ma simt atrasa de acest gen de scriituri, insa apreciez munca autoarei de a transpune atmosfera specifica secolului XIX, micile intrigi tesute in jurul personajelor astfel incat acestea sa fie solid conturate si eleganta cu care a descris scenele in intreaga carte. Taina Marchizului si-a castigat insa pe merit dreptul de a fi in biblioteca mea, alaturi de singurele 2 carti “romance” pe care le am.