Învățăturile lui Belial este una dintre cele mai surprinzătoare cărți pe care le-am citit până acum. Am cumpărat-o, crezând că voi citi un roman horror, dar de la primele pagini mi-am dat seama nu doar că nu este horror ci și că o voi citi pe nerăsuflate.
Cartea spune povestea unui tânăr scriitor de conținut pentru o publicație locală, care suferă de agorafobie și care își trăiește viața de azi pe mâine, într-o garsonieră cam insalubră, fără să aibă așteptări de la viitor. Singura sa prietenă este bătrânica din vecini, care îi face cumpărăturile. Împărțit între scris, alcool și alte mici plăceri mai mult sau mai puțin vinovate, autorul ne drescrie un personaj demn de milă, cu ironie și amuzament.
Totul se schimbă atunci când, în gasoniera îngropată în gunoaie, apare din senin demonul Belial, al cărui nume înseamnă „cel fără valoare”. Deci avem un omuleț resemnat și uitat de toți, fără valoare, vizitat de un demon văzut la fel de semenii lui. De aici, începe transformarea scriitorului, presărată cu discursuri interesante între el și demonul care încearcă să îi schimbe percepția despre lume.
Toate dialogurile îmbină într-un mod armonios și foarte atractiv ironia, replicile amuzante, încercările mai mult sau mai puțin reușite ale scriitorului antisocial de a face glume și noțiuni profunde, menținând suspansul până la final. În afara de elementele descriptive foarte bine amplasate în text, la momentul potrivit și cu atât de multe detalii, încât m-am simțit de multe ori pe parcursul cărții în garsoniera înghesuită a scriitorului, dialogurile sunt cele care dau savoare acestei cărți și o fac atractivă și incitantă.
Scriitorul și Belial discută probleme la care fiecare dintre noi ne gândim, mai devreme sau mai târziu – ce înseamnă de fapt a avea o relație? Ce înseamnă iubirea? De ce ne autodistrugem? Ce sunt clișeele? Ce sunt complexele? De ce trebuie să ieșim din tipare și ce înseamnă de fapt a trăi în normele societății? Ce înseamnă să îi ierți pe ceilalți? Ce înseamnă să te ierți pe tine? Pentru toate aceste întrebări și pentru multe altele, demonul Belial vine cu răspunsuri profunde, trezind în tânărul scriitor sentimente mixte – uneori îi dă dreptate demonului, alteori îl contrazice sau nu îl înțelege.
Pe alocuri, în poveste apare vecina în vârstă, față de care scriitorul are sentimente pe care nu știe să le exprime. Atunci când în viața vecinei se produc schimbări, scriitorul este pus în situația de a-și învinge temerile și, susținut de Belial, reușește să învingă teama de exterior, doar pentru a descoperi că multe din întâmplările care au avut loc în viața lui nu sunt ceea ce par.
Învățăturile lui Belial este o carte care din toate câte puțin. Belial este un personaj opus tânărului complexat, care a decis să se închidă în casă pentru totdeauna. Este activ, este volubil și este determinat să producă schimbări cu forța, dacă este necesar, în viața protagonisului. La polul opus, scriitorul este timid, introvertit și întâmpina dificultăți în a-și exprima sentimentele și în interacțiunile rare pe care le are cu ceilalți. Cele trei personaje – scriitorul, bătrâna și demonul Belial se descriu complex printre rândurile cărții.
La toate acestea se adaugă introspecția realizată din punctul meu de vedere perfect, cu umor și autoironie. Monologurile demonului sunt cele mai profunde părți ale cărții și sunt cele care pot trezi controverse în mintea cititorului, pentru că, involuntar am dezbătut și eu cu mine, subiectele discutate de cei doi.
Schimbările dinspre finalul cărții, care anunță că povestea se va termina curând, lasă loc unei încheieri neașteptate, chiar dacă, în capitolele anterioare au fost elemente anticipative ale unui asemenea deznodământ. Modul în care Vlad combină înformația și o expune, face ca micile detalii să pară nesemnificative pe moment, dar vin din urmă pentru a contura unul dintre cele mai optimiste finaluri citite și anume că de fapt avem nevoie doar de curaj și de încredere în propria persoana pentru a mișca rotițele care să ne ducă mai aproape de viața pe care ne-o dorim. Odată ce lupta interioară a scriitorului este câștigată, demonul Belial îl ajută din nou, mișcând câteva rotițe, pentru a mai face pași înainte și pentru a evolua în relația cu sine însuși, dar și cu exteriorul.
Învățăturile lui Belial este o carte profundă încă din titlul. Pe scriitor ar fi putut să îl viziteze un înger, care să aducă lumina în viața lui sau care să îl pună pe calea cea dreaptă, dar vine un demon, care face toate acestea, trăgând astfel concluzia că nu tot ce ne este prezentat ca fiind rău chiar este și că cele mai multe lucruri nu sunt ceea ce par a fi. Suntem învățați încă de mici că demonii sunt răi, agresivi și trebuie să ne ferim de ei, dar Belial nu este un personaj rău, ci reprezintă șansa scriitorului de a-și reveni și de a lua singur în mână frâiele propriei vieți.
Deși, așa cum am spus, Învățăturile lui Belial este o carte foarte profundă, nu este deloc obositoare, datorită tonului amuzant în care este expusă. Răutăcioșenia și aroganța demonului, stângăcia și timiditatea scriitorului, care încearcă să facă față discuțiilor, prezența sporadică a bătrânicii pline de viață, toate fac ca această carte să fie ușor de citit și de aprofundat.
Astfel, Învățăturile lui Belial rămâne una dintre cărțile mele preferate, pusă la păstrare pentru momentele în care viața îmi va oferi lămâi, atunci când presimt că o discuție cu Belial va fi de mare ajutor.